joi, 15 ianuarie 2009

Ganduri albe pentru zile negre

Zilele astea cineva mi-a spus sa devin ceva mai personal, iar acel cineva fiind cumva sursa mea de inspiratie pentru cele ce vor urma, voi lua in considerare aceasta observatie. Stai asa ca nu voi intra in prea multe detalii si nu va fi de acum acolo asa pentru ca nu vreau un jurnal aici si chiar sa-mi povestesc viata, mi se pare un picut cam lame, fara suparare pentru cei care o fac… parerea mea.

Bun, bine ca am lamurit-o si pe asta, iar acum voi reveni la indignarile mele, ca sa le zic asa, pana la urma asta fiind o modalitate de refulare, iar daca cineva ma mai si aproba… OK, e de bine.

De cate ori am auzit “…bag piciorul in ea de viata. Ce rost mai are daca… “ nu stiu din ce motiv s-a suparat respectivul/respectiva, am inceput sa ma satur . sa nu mai zic de cei care-si  incheie socotelile cu viata, este deja strigator la cer. Fraate, viata e frumoasa, merita traita in continuare pana in ultima clipa. Nu conteaza ca simti in acel moment ca e capatul lumii… pamantul e rotund, deci nu are capat. Stai o clipa, take a break si priveste inapoi si vei vedea ca ai ce face. Gandeste-te la nimicurile  care te faceau sa zambesti, “micile placeri ale vietii”, care pentru fiecare om in parte sunt altele si ma incumet totusi sad au mic exemplu: soarele rasare a doua zi si o face intr-un mod atat de frumos, o nebunie nu alta, numai bines a te trezesti a doua zi. Sa merg si mai departe si ma bag si in cliseuri siropoase dar atat de adevarate ci care contreaza o intelepciune milenara… “soarele va rasari si pe strada ta”. Cat poate sa-ti mearga rau? La un moment dat tot vei reveni la calea cea buna si totul va fi mult mai bine decat chair inainte de necaz.

Alta chestie ar fi “Asta-i soarta mea…” sau tot asa omul la suparare mai spune “Ce ti-e scris in frunte ti-e pus.”… bullshit. Asta e firea omului, da vina pe situatia in care se afla. Hai sa-ti spun o chestier… TOT CE TI SE INTAMPLA REPREZINTA REZULTATUL ACTIUNILOR TALE ANTERIOARE la care nici nu te poti gandi in acel moment nefast. Totul in lume se intampla pe principiul cauza-efect sau pentru cunoscatori pot extrapola si spune ca este un fel de butterfly effect (cel mai bun film este primul il recomand cu caldura).

Ee, faza este ca ar putea veni acum cineva sis a-mi zica de acea lege a lui Murphy care spunea ca daca ceva rau ti se poate intampla, acel lucru chiar ti se poate intampla. Nu este cumva aici vorba de soarta? Nu prea… ci pur si simplu gandirea omului este conceputa sa mearga spre negative, spre intuneric, el ne atrage. Nu se poate sa nu fi auzit niciodata de acest lucru. Este vorba despre acea lupta continua dintre instinc si ratiune, lupta care va da, de cate ori poate si ii este permis , un rezultat care ne baga in belea si vom spune : “Ce sa-i faci, soarta…”. Oamenii asa gandesc, structura lor decizionala se formeaza in asa fel incat vom cam lua decizii in urma carora ne vom da cu capul de pereti mai devreme sau mai tarziu. De ce sa nu recunoastem ca suntem un pic bling-bling, ne atrage the easy way, lucrul sclipitor chiar daca mai tarziu va “cocli”. Asta cam e spiritual de turma si cu parere de rau o zic, dar asta e, avem nevoie de a socializa cu lumea din jur si de aici si acest comportament de a te lua dupa cel pe care-l vezi si care da impresia de lipsa de coloana vertebrala.

Hai gata ca iar am ajuns la critici si nu vreau sa ma vada lumea ca pe un ingamfat, un tip care se crede superior celorlalti si chiar nu vreau sa apar asa in ochii celorlalti. Eu pur si simplu am stat si am observant firea omuului si acum expun cam cum o percep. Gresesc rog sa ma traga cineva de urechi si sa-mi spuna cum este de fapt.

Uite si un cantec mai slow asa numai bun sa-ti readuca zambetul pe buze incet dar sigur:


miercuri, 14 ianuarie 2009

Ganduri de 3 dimineata

Bun, am intrat si la facultate cum ziceam in post-ul anterior. Interesanta treaba, nu prea stiam eu cu ce se mananca, dar am fost foarte deschis la noi senzatii, mai ales ca am intrat la o facultate ceva mai grea asa… farmacie din bucuresti. Din ce auzisem eu deja ma speriasem, era un bau-bau, incepusem sa ma gandesc ce naiba caut eu aici… ce sa mai militarie nene, cursuri cu garla…

In fine a venit si ziua in care am intrat in paine, mi-am luat orarul si mi-a cazut fata… e superb, e fabulous, nu e ca la ASE, dar e foarte bine. Orarul este destul de lejer pentru reputatia care si-a facut-o, singura zi mai lunga e miercuri de la 11 la 20 in rest totul ok. Profesori permisivi, unii asistenti de treaba, doar sa nu lipsesti de la laboratoare altfel nu intri in examen, atat. Nu e asa ca vreti si voi la farmacie si inca o chestie pentru baieti mai ales din 330 de student din anul intai in care si sunt :D, cam 29 sunt baieti so you do the math :D. cam cate fete sunt ??? o gramada…

Sa lasam si fetele la o parte ca altfel ne ia durerea de cap si ne fac ochii ca girofarul politiei si sa revenim la lucruri serioase cum ar fi SESIUNEA, faimoasa si temuta sesiune. Ce e asta frate? Mananca oameni?  Mai toaata lumea zice las ca vezi tu in sesiune nu mai dormi atat, lasa ca slabesti in sesiune… nu inteleg, eu am 5 examene , hai 7 daca le iau in cosiderare si pe cele 2 practice. Acum na, m-am apuca si eu sa ma uit peste curssurile din semestrul asta plus ca am mai si chiulit si de facultate… de genu ce sunt alea cursuri si acum cam alerg sa vad si eu cam ce s-a predat… Naspa, nu ?

Se pare ca tot trag mata de coada, ea nu zice nimic si merge treaba ca unsa, sa vedem ce fac cand vor incepe examenele, ca de invatat, tot trebuie sa invat, ca parca n-as vrea o toamna plina. Dar nu stiu sunt asa apatic, m-am plictisit de toti si de toate. O fi mediul? O fi criza? =)) Sau poate ma scarbesc de cam ce citesc prin ziare despre niste personaje foarte caudate care nu stiu de unde au iesit si au o notorietate mai ceva ca … sa zicem premierul. Sa zicem ca mergem intr-un sat de prin munti si acolo cred ca oamenii mai repede au auzit de eleva porno (nu comentez asta acum) decat de prim-ministrul tarii , nu ca asta ar fi foarte important, dar asa ca sa vezi cu ce ne este impuiat capul de mass-media. S-a ajuns la niste gogomanii demene de schitele lui Caragiale. Ceva de speriat… parca nici nu mai ai puterea sa mai zici ceva in fata acestora ca nu prea are cine sa te asculte, lumea a inceput sa fie indoctrinate, la fel ca in regimul care s-a incheiat cand eu m-am nascut :D. “Of, ce chin, ce jale…” cum zicea un cantec batranesc… tara incare traim. Si uite asa am ajuns de la facultate la societatea romaneasca si la alte critici, de daca am pe cine, de ce nu?

Da in fine, cam greu sa mai leg cateva cuvinte  si fraze intre ele si asa nu cred ca inetelege nimeni ce zic eu pe aici si care-I legatura dintre paragrafe.


 

 

duminică, 4 ianuarie 2009

S-a dus si amaratul de 2008

Salutare! Asta e un blog asa de test, sa vad daca am oarecare stofa de om care-si povesteste viata pe net. In fine, ce s-o mai lungesc, stiu ca unora dintre fete le-ar placea :P, sa incep povestioara mea.
Dupa cum spune titlul eu aici ar trebui sa vorbesc despre 2008, sa-i fac un oarecare rezumat si cam ce a insemnat pentru mine... neah! Am de gand sa vorbesc un pic de sarbatorile de iarna care tocmai s-au incheiat, cel putin pentru mine care incep faculatetea de luni. As avea atat demulte de spus incat mi se bat gandurile prin cap care sa iasa primul si tare mi-e ca vor iesi toate o data, ceea ce nu ar fi prea frumos, iar sarmanul care citeste tampeniile mele chiar ca nu ar mai intelege ceva. Bun, am facut o oarecare introducere asa ca ar fi cazul sa nu mai deviez de la subiect.
Totul a inceput cu mult astepata vacanta de iarna pentru care aveam foarte multe sperante ce au fost spulberate in mod brutal de avanlasa de stiri de pe la tv cu aceasta criza financiara si iminenta unui faliment de stat, cum am inteles eu de la tv, ca se afla Bulgaria de ceva timp. Asa... am luat vacanta, a si inceput febra pregatirilor pentru Craciun. Toate bune si frumoase, impodobirea bradului, taierea porcului (de pe lista anul asta ca nu mai merita sa cresti porci in gospodarie, e mai profitabil sa cumperi carnea), pregatirea mancarurilor specifice. Ce sa mai o atmosfera de basm (daca ar fi nins un pic era perfect). Dar eu ca intotdeauna am cateva obiectii, nu degeaba sunt in aceeasi zodie cu Eminem, caracterizat ca fiind un Gica Contra. Acestea ar fi: 
1.De ce trebuie sa ne imbuibam in halul asta de Craciun cu mancare, bautura, adica e wow, ce misto, dar dupa aia chiar ne mai putem bucura de ziua aceea? Serios acum, eu am petrecut Craciunul cu familia, la tara, cu bunicii. Am avut o masa plina de toate felurile de mancare, udata din belsug cu tuica fiarta, vin fiert si alte bauturi. Am consumat cam tot ce mi s-a oferit, dar dupa am fost atat de ghiftuit incat nu am mai putut sa mai fac nimic toata ziua si m-am culcat. Si uite asa s-a dus Craciunul... Uitasem sa mentionez ca ospatul a fost pe la ora 11. Cam aiurea, nu ? A doua zi am luat-o de la capat, nu la fel de entuziast si astfel am ajuns pe 27 de Sf. Stefan. Alta zi care s-a lasat cu excese fiind si ziua mea. Apoi au urmat 3 zile de oarecare pauza in care am stat ca o balena, cu burta in sus si incercam sa-mi trag sufletul si sa ma pregatesc pentru revelion. In fine, nu prea am stat eu mult asa ca iar au inceput telefoanele sa sune, ca vai ce facem cu revelionul, ca ce cumparam, cati suntem... un adevarat stress. Cine mai zice ca de abia asteapta vacanta de iarna sau concediu sa stea cu familia, sa se relaxeze se inseala amarnic.
2.De ce de revelion trebuie ca toti sa ne facem manga, sa facem ... scuzati expresia dar sunt chiar nervos... matzu' facaletz, la fel sa stam ca niste balene si sa nu ne simtim si noi bine. Mai un dans, mai o discutie ceva mai elevata, nu plina de miros de alcool. De ce trebuie sa-mi aduc aminte de revelion din poze ??? Ceva foarte naspa. Nu spun ca eu sunt usa de biserica, am facut si eu excese, numai revelionul trecut daca il iau ca exemplu ar fi suficient, dar m-am trezit, am zis ajunge, hai s-o dam pe racoritoare anul asta.
Aaa... si inca o chestie parca era faza aia ca de sarbatori sa fii mai bun, sa fii intelegator cu cei din jur... vai ce intelegatori mai erau oamenii de prin supermarket-uri, ce buni erau, buni injuratori, o placere sa-i asculti, o adevarat enciclopedie orala. Dar n-am cum sa-i invinovatesc, eu sunt inca tanar si m-am saturat de mizeriile care se intampla in jurul meu, ca de, avem si noi romanii un caracter... de s-o iei la fuga, dar ce sa mai zic de oamenii care su ajuns si ei la o varsta respectabila.
Cam asta e, cam asa inteleg eu si vad ca se serbeaza sarbatorile pe la noi pe la romani. Imi pare rau ca am o asemenea parere, dar mi-a ajuns.
Ooo, dar stai asa. Va veni Pastele, sa vezi si atunci nebunie, daca ne lasa criza in pace cat de cat.
Hai v-am pupat si va doresc un an cat mai bun si tineti aproape de familie, la revedere.